V-am povestit până acum despre peisajele superbe pe care le-am descoperit în Oman și câte ceva despre tradiții – dar asta nu a fost tot ce am văzut și mi-a plăcut, în vacanța organizată pe cont propriu în această țară uimitoare!
Probabil dacă am fi avut o lună la dispoziție, abia așa am fi putut savura toate destinațiile despre care apucasem să citesc pe pagina oficială de turism a sultanatului. Cum însă a trebuit să lăsăm multe „pe data viitoare“, și la capitolul “forturi și castele” a trebuit să ne limităm și să vizităm doar ce ni s-a părut mai frumos din ce ne era pe traseu.
Fortul din Bahla a fost prima astfel de oprire. Din cele patru fortărețe situate la poalele munților Jebel Akhdar, doar acesta a fost inclus, în 1987, în patrimoniul UNESCO. După o restaurare masivă (destul de vizibilă, pe alocuri), a fost deschis pentru turiști în 2012 – dar asta nu înseamnă că s-a pregătit în mod special pentru vizitatori. Nu există ghid, în încăperi nu există exponate – având în vedere că temeliile construcției au fost puse cu peste 2500 de ani în urmă, locul pare pe nedrept ignorat.
În vremurile bune, masivul fort era o construcție uriașă de pământ în mijlocul unei oaze prospere. Ca și în restul țării, apa era adusă printr-un sistem de irigații original omanez, numit falaj – un canal săpat în pământ, prin care apa din văi sau din izvoare subterane curge datorită gravitației și este echitabil împărțită între ferme. Fortul domină și acum micuțul oraș Bahla și e ușor de zărit cam de oriunde, mai ales că cei 13 kilometri din vechiul zid de apărare rămas în picioare te conduc într-acolo.
Deși mi-aș fi dorit ca cineva să ne povestească despre ce se întâmpla acum câteva sute de ani prin labirintul de construcții din vechiul fort, recunosc că m-am bucurat de faptul că am fost lăsați de capul nostru pe aici. Am fost singurii turiști, așa că am deschis fiecare ușă, ne-am cățărat pe toate scările, am ieșit pe acoperișuri și am savurat în liniște și în ritmul nostru peisajul, și printre picături am profitat de încăperile răcoroase pentru a mai acumula energie ca să ne continuăm aventura.
Despre Castelul Jabrin se spune că este cel mai frumos castel din Oman. Și se pune accent pe faptul că este castel, nu fort. A fost ridicat în secolul 17 într-o perioadă prosperă, de pace, și a fost locuit de familia fiului sultanului care a eliberat Omanul de sub ocupație portugheză.
Spre deosebire de forturile construite pentru a asigura supraviețuirea în situații de conflict, aici au fost gândite zone de luat masa, săli pentru recepții, o sală de judecată, o bibliotecă dar și câteva săli de clasă. Ferestrele castelului sunt frumos decorate, balcoanele de lemn sunt îngrijit făcute, arcadele sunt inscripționate cu caligrafie arabă iar tavanele arată ca niște uimitoare opere de artă.
Două încăperi au o poveste specială – Camera de Protecție a Immamului (care avea sub podea patru ascunzători care se legau între ele și unde stăteau soldații, atunci când Immamul se întâlnea cu cineva în care nu avea încredere) și Camera Soarelui și a Lunii, locul unde Immamul primea cei mai importanți oaspeți. Cele 14 ferestre de aici – 7 în partea de sus a încăperii și 7 în partea de jos – au fost special gândite astfel că în această cameră tot timpul anului va fi o temperatură plăcută și mai răcoroasă decât în restul castelului.
În mare asta am reușit noi să descoperim în Oman. Ne-a fascinat, la fiecare pas. Ne-a plăcut totul – mai puțin mâncarea – și ne-am promis să revenim, pentru că știm că mai sunt multe de văzut!
0 Comments