Majoritatea celor care aleg să meargă în Bucovina iau această decizie cu gândul la obiectivele pe care le vor vizita acolo. Noi am ales destinația după ce am găsit în zonă o cazare fix pe gustul nostru: o casă bătrânească veche de mai bine de un secol.
Câteva poze cu trei case bătrânești, strămutate într-o curte frumoasă din Gura Humorului – asta ne-a făcut să vrem să plecăm în Bucovina. Asta, și faptul că aveam tichete de vacanță care trebuiau folosite în România 😊 și cum era ultimul weekend din vacanța de vară și eram destul de obosiți după alte excursii și drumeții, tot ce ne doream era liniște, confort și o cazare așa de primitoare încât noi, adulții, să nu mai vrem să plecăm de acolo peste zi, iar copiii să aibă suficiente atracții și să nu se plictisească. Un fel de „casa bunicilor” căutam, și asta am găsit, doar că în variantă îmbunătățită.
Pe lângă confortul din interior am avut și o curte îngrijită, unde ieșeam în picioarele goale să culegem mere și mure, dar și un șopron cu fân unde puteam să ne relaxăm după masă și chiar să ne continuăm somnul cât timp copiii erau ocupați cu leagănele, trambulina, câinii și pisicile.
Deși ne-am simțit minunat în acest mic muzeu al satului, în zonă sunt prea multe locuri frumoase, așa că nu am rezistat tentației și tot am ieșit în fiecare zi să descoperim împrejurimile. Mănăstirea Voroneț, ridicată de Ștefan cel Mare cu mai bine de 500 de ani în urmă, a fost primul popas. Legenda spune că domnitorul, îngrijorat că va pierde un război cu turcii și că țara va cădea în mâinile lor, s-a retras în munţi şi s-a întâlnit cu călugărul Daniil Sihastrul. Acesta l-ar fi sfătuit să continue lupta, asigurându-l că va birui, cu ajutorul lui Dumnezeu. Drept mulțumire, Ștefan cel Mare urma să ridice o mănăstire pe acest loc – așa a apărut „Capela Sixtină a Estului”, pictată predominant în albastru – dar o nuanță de albastru a cărei rețetă nu este cunoscută și nu poate fi reprodusă. După studierea unor documente vechi, care precizau că meșterii erau plătiți inclusiv în butoaie de țuică, a apărut ipoteza că licoarea ar fi fost adăugată și în compoziția culorii (iar diferite studii au confirmat ipoteza).
În fine, detalii interesante pentru adulți… Copiii au fost mai încântați de plimbarea cu căruța, care ne-a dus de la mănăstire până la schitul lui Daniil Sihastrul. Iar momentul în care au fost lăsați să țină hățurile și să „conducă” a devenit brusc cel mai frumos moment al vacanței (deși mai auzisem asta până atunci, în câteva ocazii).
Multă lume ajunge special în Bucovina pentru turism ecumenic. Mănăstirile Putna, Agapia, Secu, Văratec, Sihăstria, Humor sau Sucevița, una mai frumoasă ca alta, merită văzute toate. La fel și cea din Moldovița, pe care am vizitat-o cu promisiunea făcută copiilor că, apoi, plecăm iar în aventură. Ne-am bucurat să îi vedem încântați când au urcat în mocănița Huțulca – trenul cu aburi care merge pe calea ferată forestieră cu ecartament îngust, de la Moldovița până la Argel.
Traseul care începe aventuros în localitate, extrem de aproape de case și de curțile oamenilor, șerpuiește apoi între șosea și râu până la destinația finală, o poiană unde localnicii gătesc și vând mâncăruri tradiționale: mămăligă cu brânză, sarmale sau ciulama de hribi. În timp ce noi am explorat zona, locomotiva a fost alimentată cu apă din râu și am pornit înapoi, pe același traseu, până în Moldovița.
Dacă ajungeți aici, neapărat să mergeți și la Muzeul Ouălor! Sunt expuse peste 11.000 de ouă, niciunul la fel cu celălalt, deși toate încondeiate de un singur om: artista Lucia Condrea. Cu un talent remarcabil, artista huțulă a pus pe coaja fragilă a ouălor motive ornamentale și simboluri vechi, inspirate din cusături, broderii, covoare și ștergare. De-a lungul timpului ea a inventat și brevetat tehnici proprii de închistrire a ouălor pe care acum le predă și altora, pe parcursul unor școli de vară.
Alternăm destinațiile „serioase” cu cele pe placul copiilor, așa că terminăm ziua în Pasul Ciumârna, mai cunoscut în zonă drept Pasul Palma datorită uriașului monument în formă de palmă umană, amplasat în această trecătoare. Ce poate fi interesant aici pentru copii? Faptul că în pas este punctul de plecare pe cea mai lungă tiroliană din țară! După ce alegi poziția în care vrei să zbori – așezat în hamuri, în poziție șezândă sau pe burtă, imitându-l pe Superman – în funcție de curajul tău (și dacă ceri parașută sau nu) vei putea atinge chiar și 100 km/h pe traseul mai lung de un kilometru.
Aventură și senzații tari primești și când mergi cu ATV-ul sau mașinuța buggy, pe traseele de munte sau pe dealurile din zonă. Dacă am fi închiriat vehiculele pentru o zi întreagă și am fi avut și ghid, am fi putut merge până la una dintre stânele autentice ascunse în munți. Așa, am găsit o stână amenajată pentru turiști aproape de localitate și în timpul rămas am urcat cu ATV-urile din Gura Humorului până pe Toaca.
Ne-ar mai fi trebuit o vacanță ca să avem timp să „bifăm” restul atracțiilor din zonă: excursii călare, rafting sau plimbări cu caiacul pe râul Bistrița, drumeții montane sau cățărări. Am preferat să păstrăm ritmul relaxat însă, așa că am petrecut mai mult timp savurând liniștiți mâncărurile gustoase pe terasele restaurantelor sau la mesele risipite în iarbă, prin toată curtea.
A fost o vacanță mai altfel din toate punctele de vedere, pentru noi. La fel și suvenirurile cu care am plecat acasă, nu au fost cele uzuale: în loc de magneți sau obiecte ce pot fi cumpărate de oriunde din țară, am cumpărat cămăși țărănești. Cămăși vechi, din pânză țesută în casă, cămăși făcute de mână și păstrate zeci de ani în lăzile de zestre, purtate de bucovinence doar în zilele de sărbătoare. Am intrat în casele țăranilor care le vindeau atrasă de multitudinea de culori și de modele cusute pe pânza albă, fără vreo intenție de a cumpăra, și am plecat cu „comorile” frumos împachetate, convinsă fiind că, peste câțiva ani, asemenea suveniruri nu se vor mai găsi decât în colecțiile celor pasionați.
0 Comments