Până să ajungem la Petra am apucat să vedem o mare parte din Iordania. Ne obișnuiserăm cu oamenii, deja ne era drag veșnicul “Hello! Where are you from?” care ne aducea încă o cunostință printre localnici. Atâta doar că Petra a urmat după Wadi Rum… Și după ce în Wadi Rum am tăcut atâta cât am vrut noi, ajunși la Petra cea plină de turiști (foooarte plină, era proaspăt numită una din cele 7 Minuni ale lumii moderne), parcă toți localnicii voiau ceva de la noi. Să ne întrebe, să ne invite, să ne vândă. Mai ales să ne vândă. Mie mi s-a părut foarte obositoare trecerea… Poate de aceea Petra (ca un întreg, oameni și locuri) n-a câștigat locul întâi în această excursie. Altfel, Petra e fenomenală.
Orașul săpat în stâncă roz a fost construit în secolul Vl I. Hr. și a rămas necunoscut lumii până în anul 1812, când a fost descoperit de un explorator elvețian. Defileul îngust și foarte înalt, lung de 1,2 km, cu siguranță a contribuit la “protejarea” locului. Pentru turiștii vârstnici sau comozi, localnicii sunt acolo cu șarete, măgăruși sau cai. Atenție însă, ei vă pot duce doar pe această scurtă porțiune, pentru că odată terminat defileul, acolo unde drumul se deschide larg, ajungi in “piața” din fața Tezaurului, și de aici nu mai au acces.
Tezaurul (Al Khazneh) este, probabil, cel mai fotografiat loc din Petra. Superb! Greu de descris… De aici, dacă vrei, poți continua drumul pe jos sau pe cămilă. Noi am ales să vedem puțin locul și apoi să urcăm pe jos la Mănăstire. Înainte de urcare ești avertizat – mai mult de localnici – că până sus sunt 900 de trepte (dar ce e între trepte nu spune nimeni… drumul e destul de greu, într-adevăr) și că ei te sfătuiesc să închiriezi un măgăruș. Totuși, văzându-i pe cei care au acceptat oferta, mie mi se pare că ai nevoie de mai mult curaj să urci cu măgarul decât pe jos. Treptele de piatră sunt înguste și foarte abrupte, foarte tocite pe alocuri, drumul are uneori întoarceri bruște și atunci ai parte de senzații tari… Hai să zic că pe cei care urcă i-am mai înțeles, deși au fost caraghioși cei care au renunțat, de teamă, la mijlocul drumului, sau care, abandonați de ghid (care fugea după vreun măgar mai încăpățânat), nu știau ce să facă să strunească animalul sau cum să se dea jos. Dar nu i-am putut înțelege pe cei care au ales să coboare pe măgar… aveam impresia că vor cădea din clipă-n clipă.
Pe drum mai poți să-ți tragi sufletul la tarabele localnicilor. Până nu demult, ei chiar trăiau în Petra și Little Petra (tot o așezare săpată în stâncă, în apropiere de Petra). Acum autoritățile le-au construit un sat unde locuiesc dar, pentru că nu prea au surse de venit, mulți dintre ei trăiesc din vânzarea suvenirurilor. Găsiți aici eșarfe, coliere din os de cămilă și multe bijuterii din argint. Pe lângă astea, vânzătorii îți oferă adesea ceai – for free, madam – și îți atrag atenția că e semnul de ospitalitate al beduinilor, așa că nu se cade să-i refuzi. Atâta doar că, și să vrei, la câte oferte primești până sus, tot mai trebuie să refuzi… Iar dacă te deranjează să bei din pahare spălate (spălate, oare? ) la fața locului, probabil le vei refuza pe toate.
Ajunși sus, la Mănăstire (ad Deir), am uitat pe loc efortul făcut… Datorită dimensiunilor, Mănăstirea este impresionantă: este monumentul cu cea mai largă fațadă din acest complex, având o înălțime de 45 m și o lățime de 50. Chiar în fața ei, într-o grotă, a fost amenajat un “bar” pentru turiști, un loc unde te poți odihni la un ceai înainte să-ți continui drumul spre cele câteva locuri de belvedere. Cei care încă mai rezistă pot coborî la Amfiteatru și de acolo să mai facă o urcare, spre Locul înalt de sacrificiu. Noi nu am reușit… ne-a părut rau, dar am fost epuizați fizic atât din cauza urcării cât și a căldurii.
Și, cu regret, nu am ajuns nici la “Petra by night”. Înțeleg că părerile sunt împărțite: în timp ce unii spun că atmosfera e minunată, alții simt că totul e foarte comercial. Când vom mai ajunge în Iordania eu știu sigur că o să vreau să merg și noaptea la Petra, să beau un ceai și să mă bucur de cele câteva mii de lumânări ce ard în piața din fața Tezaurului.
0 Comments