De când ne-am mutat la Cluj tot încercăm să descoperim destinații unde putem merge pentru ieșiri de o zi sau pentru un weekend. De data aceasta am ales zona Harghita – și abia după ce am început să citesc la modul serios am înțeles că aici ne putem petrece nu un weekend, ci un întreg concediu, la câte lucruri sunt de făcut și de văzut.
Dar pentru că nu aveam la dispoziție decât intervalul vineri seara – duminică seara, am încercat să alegem din lista de obiective. Și am început cu Toplița. Ne-am cazat la o pensiune cu ciubăr – doar că am ajuns prea obosiți pentru ciubăr 🙈 și am preferat să dormim, ca să ne începem weekendul odihniți. Sâmbătă dimineața am sărit la geam, cu ochii mari: afară cădeau fulgi mari și curtea și dealurile din împrejurimi erau acoperite de zăpadă. După un mic-dejun gustos, am mers la pârtia de bob Toplița.
În zonă sunt câteva astfel de pârtii, dar am ales-o pe aceasta pentru că are cel mai lung traseu (1900 metri) și boburile pot fi folosite pe orice vreme, datorită unui parbriz special care te protejează. Accesul se face pe bază de cartelă reîncărcabilă (pentru care se plătește o garanție de 10 lei) iar prețul unei coborâri este de 25 lei/adult și 20 lei/copil sub 14 ani.
Nu știu dacă am reușit să atingem viteza maximă de 45 km/oră, dar știu sigur că ne-am străduit 😊 am și avut noroc de o zi puțin aglomerată, așa ca nu a trebuit să ne facem griji și să frânăm prea des ca să păstrăm distanța față de celelalte boburi.
De aici am mers spre Gheorgheni – unde am și oprit pentru prânz. Demult nu am mai văzut așa prețuri mici la restaurant: 9 lei o limonadă, 12 lei un vin fiert, 20 de lei o ciorbă. Felul principal și deserturile au fost la fel de ieftine, iar mâncarea – foarte gustoasă. A, și am fost serviți chiar dacă am comandat în limba română 😊
De la Gheorgheni până la Lacul Roșu am mers doar pe ninsoare. Ca în povești a fost – până au început să apară pe drum mașini de intervenție – pompieri, salvări, echipe de la Electrica. Probabil iarna i-a luat pe mulți pe nepregătite… Noi am făcut o plimbare pe malul lacului, prin zăpada proaspătă, ne-am luat câte un kurtos și am pornit apoi spre Praid.
Drumul prin pasul Bucin a fost numai bun de prezentat la știri: zăpadă mare, ninsoare continuă, viscol și o mulțime de mașini care nu mai reușeau să urce, pe sensul opus. Din fericire, am ajuns cu bine la Praid.
Cazarea de aici, superbă! O căbănuță așezată într-o curte uriașă, pe malul Târnavei, cu ciubăr și saună (da, pentru oameni odihniți… 🤦♀️). Iar vara, și cu piscină. Și la câteva minute de bazinul cu apă sărată și de Salina Praid, destinația zilei noastre de duminică.
Deși nu la fel de spectaculoasă ca salinele de la Turda sau Slănic Prahova, Salina Praid este locul numai bun unde poți petrece câteva ore dintr-o zi cu vreme capricioasă. Temperatura în subteran este constantă – 16 grade Celsius. În mina de sare se ajunge cu autobuzul, care coboară de două ori pe oră (ultima coborâre fiind la ora 14,30). Prețul unui bilet este de 50 lei/adult și 35 lei/elev. Parc de aventură, mese de biliard sau de ping-pong, ateliere de creație, terenuri unde poți juca fotbal sau badminton, locuri de joacă pentru copiii mici, restaurant, biserică (și magazin bisericesc) plus magazine de suveniruri, de toate găsești sub pământ!
O plimbare pe malul lacului Ursu, câteva coborâri cu sania pe pârtia Bucin și cam de atâta ne-a ajuns timpul, într-un Weekend. Care doar ne-a deschis apetitul pentru această zonă, unde abia așteptăm să mai revenim!
0 Comments