După numeroase weekenduri și mini-vacanțe petrecute la Brașov – și, bineînțeles, Poiana Brașov – în care am văzut cam tot ce se putea, am început să simțim nevoia de locuri noi. Care să nu fie totuși foarte departe, astfel încât să putem petrece doar ziua de sâmbătă “în deplasare”, și să ne rămână timp și pentru frumosul oraș de sub Tâmpa. Le-am adunat într-o listă mai jos și aștept cu interes completările voastre. Nu am inclus aici locuri de pe Valea Prahovei, unul din motive fiind că sâmbăta aș evita cu tot dragul să pierd vremea pe DN1.
Plaiul Foii este destinația noastră preferată atunci când vrem o plimbare lejeră sau o zi petrecută în natură, la un grătar, la cules de ghiocei și brândușe sau la o tură de călărie la pensiunile din zonă. Până acolo faceți cam 35 de minute și, în drum, puteți opri și la Rezervația de urși de la Zărnești. Drumul pe autostradă are avantajul de a fi și fotogenic – o bucată de timp mergeți cu Bucegii în față. Drumul din Zărnești spre Plaiul Foii este neted ca-n palmă, motiv pentru care este destul de aglomerat în weekenduri. Chiar și așa, rămâne preferat și de bicicliști, care vin în grupuri mai mari sau în familie și pedalează până la Cabana Plaiul Foii.
Deși am pornit de la ideea că veniți doar la o plimbare scurtă la Plaiul Foii, vă spun ca să știți de la mine: pe aici există și câteva campinguri improvizate în curțile pensiunilor sau pe terenurile agricole ale oamenilor. Deși se practică și off-campingul, nu vă sfătuiesc să faceți asta. Toate terenurile au proprietari și jandarmii dau foarte des amenzi pentru campare ilegală.
Din Zărnești puteți face o ușoară plimbare prin Prăpăstiile Zărneștilor – un canion îngust care poate fi străbătut de copii, adulți sau vârstnici deopotrivă. E o destinație potrivită pentru orice perioadă a anului – dar țineți cont că în weekendurile de vară se aglomerează destul de tare.
Dacă aveți condiție fizică bună, de la capătul Prăpăstiilor o puteți lua spre Cabana Curmătura – veți avea nevoie de vreo două ore să ajungeți, dacă nu mergeți în viteză. Drumul e frumos și poate fi făcut și de copii, dar neapărat țineți cont că la munte se recomandă să purtați bocanci în picioare iar dacă mergeți iarna e bine să aveți și colțari sau gheruțe care să vă transforme încălțămintea într-una antiderapantă. Urcușul pe care îl veți avea de parcurs la dus va deveni o pantă provocatoare la întors și cărarea prin pădure rămâne adesea înghețată pe tot timpul zilei.
avut timp să ne bucurăm de aer curat și soare!
Și Râșnov este o destinație plăcută pentru întreaga familie – inclusiv (sau mai ales) pentru cele cu copii mici. Cetatea medievală care domină orașul poate fi vizitată (atunci când nu e închisă pentru restaurare…) iar părinții cu imaginație pot creea o mulțime de povești cu cavaleri și domnițe, în timp ce urcă pe jos drumul spre cetate. Copiii mei au fost mai încântați de varianta scurtă și au dorit întotdeauna să urce cu “trenulețul”, ca să își consume restul de energie pe la tarabele cu suveniruri și dulciuri din parcare.
DinoPark și Peștera Valea Cetății sunt celelalte două obiective unde noi am ales să petrecem câteva ore în natură. Ai mei au fost încântați de parcul cu dinozauri când au fost mai mici – după ce au mai crescut, figurinele nu au mai fost la fel de convingătoare.
O altă plimbare în natură care presupune puțin efort fizic poate fi în zona Vama Buzăului. Din Brașov drumul durează maxim o oră și jumătate iar primul popas îl puteți face la Valea Zimbrilor, o rezervație de zimbri din care noi l-am remarcat pe… cerbul Petrică. De 3 ori am fost, de 3 ori a făcut ocolul țarcului cu noi, el de o parte a gardului – noi de cealaltă. Iar dacă aveți și morcovi sau altceva de mâncare, cu siguranță vă va ține companie. Zimbrii, evident, nu sunt la fel de prietenoși și i-am observat doar de la distanță.
Căutați apoi și drumul spre Cascada Urlătoarea. Veți parca mașina și apoi va trebui să mergeți încă vreo 20 de minute pe jos, pe firul râului, pe un drum foarte frumos, unde sunt amenajate multe locuri de picnic, cu bănci și mese mari de lemn.
Balvanyos și Lacul Sfânta Ana sunt două destinații la care noi ajungem măcar o data, în fiecare an. Drumul durează maxim o oră și jumătate și e la fel de frumos în orice sezon – deși iarna copacii îmbrăcați cu zăpadă creează un peisaj de poveste. La Sfânta Ana vara puteți merge pentru plimbarea în natură, plajă sau o tură de vâslit pe lac.
Nu ratați nici Rezervația Tinovul Mohoș – la barieră puteți obține toate informațiile referitoare la programul tururilor cu ghid.
Dacă vara mergeți la Sfânta Ana pentru relaxare, iarna, când e zăpadă multă, mergeți pentru aventură: de sus, de lângă cabană, se închiriază sănii cu care veți face cea mai în forță coborâre: veți aluneca fără oprire câțiva kilometri, cu viteză mare, de sus de la cabană până pe lacul înghețat. Pentru curajoși, la întoarcere săniile pot fi trase cu viteză de o mașină de teren, de cele mai multe ori legate între ele într-un șir lung.
Vă puteți trage sufletul apoi la Balvanyos, la restaurantul cu specific unguresc La Cetate. Deși prețurile nu mai sunt așa mici ca acum 20 de ani când l-am descoperit (și când nicăieri prin țară nu mai puteai mânca așa de ieftin ca acolo) mâncarea a rămas la fel de gustoasă.
Vulcanul stins de la Racoș, Coloanele de bazalt și Lacul de Smarald sunt cam tot la o oră și jumătate de Brașov și categoric merită drumul. Sunt doar 70 de kilometri care trebuie parcuși pentru a merge “pe Lună”, așa cum te simți când ajungi în craterul vulcanului adormit. Ultima dată când s-a înregistrat activitate vulcanică la Racoș a fost acum 10.000 de ani – acesta fiind vulcanul cu cea mai recentă activitate din România. În craterul vulcanului – al cărui diametru este de aproximativ 400 de metri – exisă mai multe tipuri de rocă, ce în trecut au fost exploatate. Din 2005 însă zona a devenit arie protejată, iar acum este bine conservată.
Lacul de Smarald este o altă comoară bine ascunsă – spun asta pentru că, deși aproape de atât de aglomerata Valea Prahovei, aici ajung așa de puțini turiști! Culoarea lacului format pe fosta Carieră Brazi este verde albăstruie și variază în funcție de lumina soarelui.
La Coloanele de Bazalt de la Racoș puteți ajunge dacă o luați în partea opusă lacului și urmați drumul marcat cu bandă galbenă. Coloanele s-au format cu peste un milion și jumătate de ani în urmă, datorită răcirii lavei vulcanului din zonă, iar natura a sculptat coloanele înalte de 10-15 metri și le-a dat formă hexagonală.
Cetatea țărănească de la Prejmer este un ansamblu arhitectural ce conține atât cetatea cât și biserica fortificată (considerată a fi cea mai bine păstrată și cea mai puternică biserică-cetate din sud-estul Europei). Biserica a fost ridicată la începutul anilor 1200 iar zidurile cetății două secole mai târziu. Fiind în drumul tătarilor și mai apoi al turcilor care veneau să prade zona, cetatea a fost protejată de un șant lat cu apă, de ziduri înalte și groase de 3-4 metri și de porți de fier, poduri mobile și bastioane. Armele de foc așezate mai multe la un loc și care trăgeau toate în același timp au dus la pierderi mari în rândul invadatorilor și au fost numite „orga morții”. Zidurile acestei cetăți adăposteau 275 de încăperi folosite de săteni ca și cămară pentru provizii, câte una pentru fiecare familie din sat, pentru că toți se retrăgeau aici in timpul asediilor. Am petrecut câteva ore urcând și coborând scările de lemn care legau etajele între ele iar copiii mei s-au amuzat foarte tare să audă că, prin cateva orificii amplasate pe marginea cetății, cei care se refugiau aruncau pe aici spre invadatori conținutul… oalelor de noapte 🙈
Cheile Vârghișului e cea mai recentă destinație descoperită de noi, în căutarea unei alternative la Valea Prahovei în weekendurile noastre la Brașov. Deși locul este atîta de frumos, noi abia anul acesta am ajuns pentru prima dată aici. Sunt poziționate la limita dintre Harghita și Covasna iar drumul de acces este ori din Merești (Harghita) ori din Vârghiș (Covasna). Noi am venit prin Vârghiș și am parcurs ultimii 12 km pe un drum nou care are o singură bandă (dar și destule alveole în care să te poți retrage atunci când din sens opus vine altă mașină). Există un centru de informare turistică unde pe un platou s-a amenajat o parcare uriașă. De aici se merge pe jos spre camping, apoi se intră pe traseu. Noi am ales traseul principal, care este marcat cu cruce albastră și traversează cheile de la un capăt la altul. Drumul este în mare parte prin pădure și urmează firul râului pe care l-am traversat de vreo 10 ori pe poduri fixe sau “dansatoare”. Traseul a fost parcurs fără probleme și de copii, iar pentru mine a fost prima plimbare offroad la două luni după o operație la genunchi – deci chiar poate fi parcurs cam de oricine își dorește câteva ore de natură și aer curat. Pardon, de aer parfumat – pentru că o mare parte din traseu am avut parte, pe lângă mirosul de iarbă și de cel al unor flori (nu le-am identificat) cu un miros puternic și foarte plăcut.
0 Comments