Dolomiții mei dragi

”Munții Dolomiți sunt cei mai frumoși din Europa! Sunt printre cei mai frumoși din lume!” mi-a tot spus soțul, încercând să mă convingă să mergem acolo în vacanță. Nu știu de ce, dar nu a reușit deloc cu argumentele acestea. Poate și pentru că niciodată nu mi-au inspirat încredere textele care prezentau „cele mai frumoase 10 locuri” dintr-o țară sau „top 5 locuri de văzut” dintr-un oarecare oraș, tocmai formularea „cei mai frumoși” a făcut să nu mă intereseze absolut deloc această destinație, mult timp. Până când, întâmplător, am văzut niște fotografii de aici, pe rețelele sociale. Și imediat am căutat să văd și altele. Și apoi am început să citesc, să știu ce poți face pe aici. Iar în două săptămâni eram deja pe drum spre Dolomiți. „Dolomiții mei dragi”, cum le spun acum.

Lacul Sorapis

Pentru prima vacanță am alocat doar 5 zile. Ca să fiu sigură că nu facem drumul degeaba, de fapt am “lipit” plecarea de o altă vacanță – cea pentru ski de vară în Hintertux. Ne-am cazat la camping în Cortina d’Ampezzo și a fost atât de frumos ce am reușit să vizităm, încât am plecat cu regret că nu am apucat să văd mai mult. În anul următor ne-am întors, am programat apoi și pentru 2019 o vacanță (care a căzut din scurt, covidul a “închis” Italia cu două zile înainte de plecarea noastră). În 2021 ne-am dus iar, pentru aproape două săptămâni, iar anul acesta am suferit și m-am bucurat de Dolomiți doar din pozele văzute la alții, pe net. Dar în 2023 suntem foarte hotărâți să revenim, pentru că încă mai sunt multe de făcut și de văzut în Dolomiți.

Pentru că eu am citit mult înainte să mergem (am “periat” blogurile căutând să găsesc experiențe cât mai complet descrise, nu ghiduri turistice) și pentru că îmi doresc să ajut și pe alții să descopere zona, vă las mai jos câte ceva din experiența noastră.

• Drumurile – încercați să stabiliți de acasă ce vreți să vizitați și să vă cazați cât de cât în zonă. Aici o distanță de 30 km o parcurgi în cel puțin 60 de minute, și asta nu într-o zi aglomerată (am prins în weekenduri coloane care concurau serios cu ce vedem la noi pe DN1 în sezon…) În general vei urca și coborî drumuri sinuoase, cu câte o singură bandă pe sens, alături de bicicliști, motocicliști și autorulote.
• Combustibilul – este mai scump decât în alte zone. În plus, grija noastră – GPL se găsește în foarte puține locații în zonă, iar multe stații închid duminica sau la prânz (între 12,30 și 14,30). Cel puțin pentru GPL, cum nu există autoservire, chiar trebuie să fii atent și să cunoști programul stațiilor.
• Mâncare – dacă vrei să stai în camping și să îți faci aprovizionarea, te poți baza pe magazinele din localitățile din zonă. Nu sunt foarte multe și nu au program non-stop, cum suntem noi, românii, obișnuiți (majoritatea închid pe la 7 seara, unele închid și la prânz) dar ai unde să te descurci. Dacă mergi la restaurante, o să vezi că un fel de mâncare des întâlnit este mămăliga. Polenta cu ciuperci sau în alte combinații, plus tot felul de tocănițe. Mie nu mi-a plăcut în mod special mâncarea tradițională, dar sunt disperată de poftă și acum când mă gândesc la pizza de acolo, cu blat subțire, cu ciuperci de pădure și prosciuto sau cârnați.

• Cazare – ai la dispoziție o mulțime de variante, așa că poți alege în funcție de buget și preferințe între:
• Campinguri – în ele se poate sta cu cortul, autorulota proprie sau în rulotele sau căsuțele amplasate în acest scop. Gradul de confort în campinguri diferă foarte mult – unele au zone cu iarbă și copaci, altele sunt pe suprafață plană, pe pietriș, unele au restaurante și piscine sau chiar adevărate zone SPA, altele – doar un magazin alimentar la intrare. Unele au toalete și dușuri la comun pe când în altele poți închiria propria ta baie, pe care să o folosești pe perioada cât campezi acolo. Din experiență vă spun că și în cel mai basic camping veți avea condiții civilizate de stat. Noi am petrecut un sejur în campingul Rochetta (în Cortina d Ampezzo), și am fost foarte mulțumiți – am avut un loc frumos pe iarbă, la umbră, magazin alimentar, toalete foarte curate și loc de spălat vase și haine. Partea proastă e că nu toate campingurile acceptă să faci rezervări dacă mergi cu cortul sau unele fac doar pentru cei care stau o săptămână (de sâmbătă până sâmbătă), și atunci cam stai cu emoții până știi că ai unde să campezi. În general la ora 10 – 11 se cam știe ce e liber pentru ziua respectivă.  Un loc la camping, pentru cort+mașină+2 adulți costă, în luna august, cam 45 euro/noapte.

• Pensiuni și hoteluri – cel puțin pentru iulie-august, perioada de vârf, când am fost noi, nu am găsit cazare la mai puțin de 150 euro/noapte atunci când am căutat să rezervăm pentru toată perioada. Așa că înainte să plecăm spre Italia anul trecut am rezervat doar pentru primele două nopți, iar restul le-am luat din scurt de pe booking, pentru câte o noapte-două, când deja eram acolo. Așa am reușit să plătim cam 80-100 de euro pentru o noapte de cazare și mic dejun inclus, dar e adevărat că ne-am făcut programul din scurt, în funcție de atracțiile pe care le găseam cât de cât aproape de zona unde ne cazam. Mă gândesc că în restul anului prețurile sunt totuși ceva mai mici (și nici nu mai e aglomerația din august, luna când mare parte din Europa e în vacanțe).
• O altă variantă de dormit în Dolomiți, și chiar folosită de mulți turiști, este de a rămâne peste noapte în mașină, în parcările (alveolele) de pe marginea drumului. Atâta timp cât în Dolomiți nu poți campa decât în spațiile special amenajate – și acestea sunt jos, în localități – să dormi în mașină este una din puținele variante care îți permit să adormi cu ochii pe creste și să te trezești pe munte. Cu siguranță peisajele pe care le ai în fața ochilor la apus, sau dimineața devreme, merită efortul – din moment ce mulți rămân parcați cu autorulotele, vanurile sau chiar și cu autoturismele mai spațioase. Dar trebuie să ai grijă – îți este permisă parcarea și nu camparea. Ceea ce înseamnă că nu scoți scaune, mese, nu întinzi cortul sau copertina autorulotei. Găsește soluții civilizate pentru toaletă (restaurante sau stații de telecabină) și aruncă gunoaiele doar în locuri special amenajate!
• Refugii – aflate la altitudine și de obicei în locuri foarte frumoase, unde chiar e o bucurie să te trezești, refugiile montane sunt de fapt niște cabane tare îngrijite, care duc a hotel de 3 stele, la condiții. Merită să stai la refugii dacă îți place liniștea, dacă vrei să vezi apusul și răsăritul de pe munte sau dacă vrei să fragmentezi niște trasee mai lungi. Ține cont însă că spre aceste refugii trebuie ori să faci drumeții mai lungi ori să urci cu instalațiile pe cablu. Cum locurile sunt limitate, va trebui să faci rezervare în avans, de cele mai multe ori telefonic. Prețurile în general variază între 33 și 54 de euro / persoană / noapte și cresc în funcție de numărul de persoane cu care împărțiți camera sau de mesele pe care vreți să le serviți acolo. Nu este, deci, o variantă ieftină de cazare, și în plus va trebui să cari ceva bagaje: haine de somn, haine de stat prin cabană, haine pentru a doua zi de ascensiune, papuci pentru interior. La somn se folosește obligatoriu sac de dormit pe care îl pui peste lenjeria de pat (curată). Dacă nu ai îl poți închiria de la refugii (3 euro) sau îl poți cumpăra (aproximativ18 euro). A, la multe refugii și dușul se plătește – și costă între 3 și 6 euro. Dar, cum am zis, e o bucurie să te trezești acolo sus, pe munte…

Noi mergem în Dolomiți pentru traseele de via ferrata – trasee montane mixte, combinație de drumeție și porțiuni echipate cu cabluri de oțel, scări de fier sau poduri suspendate – care ne permit și nouă, celor mai puțin experimentați în tehnicile de alpinism, să parcurgem creste expuse și să ajungem pe vârfuri după ce am urcat chiar și pereți verticali. Deși se recomandă să parcurgi aceste trasee cu ghid, noi am reușit încă de la început să ne descurcăm fără ajutor. Poate fi mai dificil să găsești intrarea pe traseu (nu sunt neapărat bine semnalizate tot timpul) dar, odată ce ai intrat pe traseu, în general nu prea mai ai cum să te rătăcești. Alege însă cu grijă traseele – dificultatea lor se măsoară pe o scală de la A la E și, chiar dacă și traseele de nivel A și B pot pune probleme celor cu picioare nesigure sau cu rău de înălțime, pe traseele de la C în sus chiar e nevoie de tehnică și de condiție fizică foarte bună. Nu vă aventurați – mai ales fără ghid – dacă toți din grup sunteți fără niciun fel de experiență, verificați prognoza meteo și nu plecați târziu pe traseu. E păcat să transformați o experiență minunată în ceva care să se termine urât (și țineți cont că pentru recuperările de pe traseu vei fi taxat, înțeleg că salvamontul acolo nu lucrează pe gratis…)

Partea frumoasă a Dolomiților e că sunt pentru toată lumea, indiferent de condiție fizică, vârstă sau mod de deplasare (pe picioarele proprii sau cu cârje, cărucioare). Aici nu se merge doar pentru alpinism și via ferrata. Sunt nenumărate trasee de drumeție, de la plimbări de o oră – două prin pădurile de lângă localități până la ascensiuni cu diferență de nivel de câteva sute de metri, de la cele mai ușoare la circuite până la trasee care durează câteva zile. Dolomiții sunt foarte accesibili –  în aproape toate locurile care merită văzute poți ajunge și cu picioarele, dar și cu instalațiile pe cablu. Așa poți să vezi, la cabane amplasate la 2800 – 3000 m altitudine, persoane în cărucior cu rotile sau bebeluși în cărucior, familii întregi care urcă pentru a mânca și a sta apoi la plajă pe pajiștile din jurul cabanelor. Sunt apoi lacuri superbe, de un albastru ireal – unele spre care trebuie să urci ore întregi, altele în localități, unde parchezi și mergi să faci plajă sau să te dai cu barca. Efectiv nu ai cum să te plictisești aici… totul e să ai timp și bani să descoperi.

Exact de asta și spuneam că e bine să știi de la început ce vrei să vezi, ce vrei să faci. În funcție de asta alegi cazarea și tot în funcție de planurile pe care ți le faci știi dacă plătești pentru fiecare urcare în parte sau cumperi cardul care îți permite să folosești toate instalațiile pe cablu pentru o anumită perioadă de timp.

Sunt multe lucruri de spus despre Dolomiți, dar cel mai important e că merită văzuți. Pentru mine e clar, zona munților Dolomiți e unul din cele mai faine materiale din care se pot “croi” vacanțe!