O ZI LA BRUXELLESScris de: monica la data 26 Mai 2010

  •  
(64 voturi)
O ZI LA BRUXELLES

O aspiratie legitima de cetatean al Uniunii Europene a fost aceea de a ajunge, chiar si pentru a zi, in capitala celui mai nou “imperiu” al secolului XXI. Ca o provinciala ce sunt, ma gandeam ca, o data ajunsa in Bruxelles, o sa ma luminez brusc si voi intelege mai bine in ce directie se misca rotitele lumii in care traim. Ma gandeam ca drumul spre Bruxelles este o calatorie spre viitor. Intr-un anume fel, chiar asa a si fost, doar ca nu am gasit certitudinile de care aveam nevoie. In Bruxelles se aude cum bate inima plina de victorii si de rani a batranei Europe. In Grand Place te contamineaza respectul pentru o civilizatie care a si-a pus o amprenta definitorie pentru destinul intregii umanitati. Nu puteam sa nu imi imaginez cum, acum mai bine de patru secole, in cladirile cu o arhitectura atat de rafinata si elaborata, lucrau cu o eficienta la care noi nu am ajuns nici azi, primii birocrati europeni. Incercam sa imi imaginez ce facea elita romaneasca in secolul al XVII lea si ce cladiri remarcabile au fost ridicate pe taram romanesc in aceeasi perioada, dar am renuntat cu durere la comparatie. Dupa periplul din Grand Place si vizitarea celebrului muzeu al Bruxelles-ului, am ajuns la un alt simbol al orasului, Catedrala Saint Michel. Desi nu sunt catolica, arhitectura sa grandioasa, m-a facut sa intru in catedrala cu un profund sentiment religios. Pentru prima oara, am simti ca o catedrala catolica este plina de viata. Poate din cauza numeroaselor vitralii prin care lumina intra cu generozitate. In loc de austeritatea rece a stilului gotic, m-am simtit coplesita de frumusetea artistica a statuilor si a vitraliilor. Ca si Stendhal la Roma, eu am simtit cum emotia artistica a locului poate deveni coplesitoare. Si acum port in suflet acea emotie, care nu este doar estetica, ci mult mai profunda. A fost unul din rarele momente de gratie in care am avut sentimentul ca m-am intalnit cu Dumnezeu. De la Catedrala Saint Michel, am plecat spre un alt simbol local, Palatul Regal care mi s-a parut foarte potrivit pentru conceptul modern de regalitate: nobletea evidenta era, ca o bijuterie de mare rafinament, montata intr-o arhitectura neopulenta. Familia regala are sange albastru, dar este a lor, a belgienilor si pare a le fi mereu accesibila si inteligibila. Dupa atata istorie, am simtit nevoia sa vin in prezent si sa ma relaxez cautand un restaurant cu mancare din zilele noastre. Ospitalitatea Bruxelles-ului o simti pe stradutele pietonale care abunda in restaurante cu toate bucatariile lumii si in cafenele cochete. Mi-a placut enorm cum in fata restaurantelor stateau chiar patronii lor si incercau sa convinga trecatorii sa le incerce atmosfera si bucatele. Ispititoare erau tarabele cu fructe de mare si delicatese care te imbiau din strada sa treci pragul spre restaurante discrete. Nu puteam sa inchei ziua fara a cauta centrul puterii europene de azi si fara sa vad sediul Comisiei Europene. Marturisesc ca ma asteptam la cladiri grandioase si tehnologii revolutionare din care sa se citeasca forta de a controla directiile viitorului. M-am gandit insa ca marile simboluri arhitecturale ale Uniunii Europene nu s-au construit inca, dar nu este inca timpul pierdut. Am plecat din Bruxelles cu inima plina de speranta si de istorie, dar cu foarte putine certitudini...

O ZI LA BRUXELLES O ZI LA BRUXELLES O ZI LA BRUXELLES O ZI LA BRUXELLES O ZI LA BRUXELLES


Taguri:


Voteaza acest articol:

<< back citeste toate articolele acestui utilizator
0 comentarii adauga comentariul tau
Nici un comentariu.

 
Nickname:
Email:
Comentariu:
Cod de securitate:
maptcha + maptcha =