Muzeul National al Satului Scris de: mibokor la data 9 Mai 2010

  •  
(37 voturi)

O optiune extrem de placuta si relaxanta chiar in centrul Bucurestiului, situat pe Sos. Kiseleff nr 28. Muzeul Satului isi propune sa remodeleze "satul" românesc, dupa principiile muzeologiei cu scopul principal de a nu rata total atmosfera si ambientul rural specific zonelor geografice prezente in expozitie. Aici putem face o escapada din aglomeratia orasului in care oricare orice spatiu alcatuit din doua fire de iarba si o floricica vine cu pretentie de parc sau mai bine zis „loc de relaxare” chiar daca este situat in mijlocul intersectiei (vezi intersectia din P-ta Cosbuc). Cred eu ca este o plimbare buna de luat in calcul pentru orice bucurestean care isi doreste de la viata si altceva decat „traditionalul” gratar cu bere servit la scara de bloc. Chiar daca nu poate fi considerata o calatorie, ci mai mult o plimbare, vizita la Muzeul satului iti poate aduce bucurie in suflet chiar daca nu te regasesti in niciuna din zonele prezentate aici. Ce sa spun… iarba cat vezi cu ochii, papadii galbene si tot soiul de floricele prin curtile caselor, aer proaspat, casute care mai mici, care mai mari, insa toate cochete abia asteptand parca sa intre in vizorul unui pasionat de fotografie.

imagine

Vizita la Muzeul Satului este o incursiune prin istoria taranului roman, care pana nu demult, isi mestesugea singur toate cele necesare pentru gospodarie incepand cu temelia casei si terminand cu podoabele tarancilor din acea vreme.
imagine

Am fost profund impresionata de mirosul din odaile carora am intrat, un miros care mi-a ramas adanc intiparit in minte de pe vremea copilariei, acel miros pe care il simteam de fiecare data cand intram in casa bunicilor mei, o combinatie placuta de lut cu balega de cal si var stins (poate suna dubios dar nu e, va asigur) aceasta combinatie era folosita de bunicii mei la „lipirea” casei (tencuiala) , nu conta cat de mult se gatea in chilerul bunicilor, acest miros parca ma astepta de fiecare data la fel de constant si persistent, uneori imi amintesc ca aroma lutului era „indulcita” de mirosul de poale-n brau proaspat scoase din cuptorul cu lemne… brrr, ce minunatie!
imagine

imagine

imagine

imagine

Am divagat putin, revenind la Muzeul Satului trebuie sa mentionez zona geografica din care apartin este cea a Moldovei, deci prin urmare casele din zona Moldovei mi-au placut cel mai mult la Muzeul satului, nu ca celelalte nu ar fi foarte frumoase, doar ca melancolia a invins inca o data. Intrand in casa in oricare sat din cadrul muzeului, constati existenta a trei centre de greutate: coltul cu vatra sau soba, care ofera caldura, posibilitatea pregatirii hranei si, in trecut, chiar sursa de lumina; coltul amenajat pentru odihna, in care se afla patul situat in apropierea surselor de caldura; coltul cu lavitele si masa, deasupra caruia sunt icoanele, un colt consacrat ospitalitatii. Locul vetrei a fost o vreme indelungata un spatiu sacru, datorita focului purificator. Aici nasteau femeile si aveau loc anumite ritualuri, aici se reunea familia in jurul mesei, la lumina focului torceau si teseau femeile in lungile nopti de iarna.
imagine

Istoric ideea organizarii unui muzeu in aer liber in Romania dateaza din sec. al XIX-lea, odata cu aparitia primelor semne de ingrijorare cu privire la soarta artei populare si a mestesugurilor artistice. In anul 1906, prof. Al. Tzigara Samurcas a transferat pentru prima data o casa dintr-un sat in expozitia Muzeului National de la Bucuresti. Mai tarziu, profesorul Dimitrie Gusti a ajuns la concluzia ca, pentru a fi intelese, obiectele trebuie sa fie asezate astfel ca sa alcatuiasca un sat adevarat, nu in standuri, ci in batatura omului. Lucrarile pentru amenajarea terenului in suprafata de 4.500 m. au inceput in luna martie 1936. Fundatia Culturala Regala Principele Carol a sustinut moral si material proiectul. Constructiile selectate in timpul cercetarilor dupa criteriul reprezentativitatii, au fost demontate si aduse la Bucuresti in 56 de vagoane de tren. Odata cu materialele de constructie, au sosit si 130 de mesteri, cunoscatori ai tehnicilor traditionale de lucru, care urmau sa refaca monumentele intr-un timp record. Au fost aduse 29 de gospodarii, o biserica de lemn, cinci mori de vant, o moara de apa, un teasc de ulei, o povarna, o cherhana, o carciuma, sase fantani, cateva troite si un scranciob care, impreuna, insumau aproape tot ceea ce cuprinde un sat obisnuit. Muzeul Satului Romanesc si-a deschis portile pentru public la 9 mai 1936. Anul 1990 marcheaza o noua etapa in dezvoltarea Muzeului Satului caracterizata prin extinderea teritoriului, efectuarea de restaurari masive, completarea patrimoniului cu noi monumente valoroase, organizarea de expozitii, publicarea de studii.
imagine

imagine

imagine

imagine

imagine

Doua incendii au afectat Muzeul Satului, unul in septembrie 1997, altul in februarie 2002, bulversand astfel intreaga activitate pornita in 1990. Astazi, relatia cu vizitatorii se bazeaza pe faptul ca prezinta obiectele in contextul din care vin si omul poate intra direct in contact cu obiectul original incercand astfel sa se creeze o comuniune intre vizitator si originile acestuia.


Taguri: timp liber


Voteaza acest articol:

<< back citeste toate articolele acestui utilizator
0 comentarii adauga comentariul tau
Nici un comentariu.

 
Nickname:
Email:
Comentariu:
Cod de securitate:
maptcha + maptcha =