Prima zăpadă la Castelul BranScris de: alina_d la data 11 Martie 2010

  •  
(172 voturi)

Octombrie in Bran: ca niciodata (in mica noastră viaţă) zapada era prezentă, o prezenţă atat de fragilă şi de pură, peste imprejurimile Branului.

imagine


Am plecat cu doi rucsaci cu haine şi merinde pentru cateva zile feerice departe de oraşul zgomotos şi ingramădit in care ne ducem zilele şi în care lucrăm mai cu spor mai fără. Călătoria a fost împestriţată cu văile deluroase, pe ici pe colo se mai ghiceau ramaşiţele unei toamne: frunzele copacilor portocalii sau roşiatice se legănau în căderea lor pe glie, un vîntişor plumburiu iţea printre crengi cateva raze de soare plăpînd precum o umbră care se formează cand se lasă luna deasupra unui izvor.

imagine


imagine


Am făcut fotografii pe drum din tren ca să ne rămînă cateva amintiri şi din această călătorie. Mare ne-a fost mirarea in gară cand pe obrajii noştri imbujoraţi de căldura din tren, ne-au cazut fulgii de iarnă: primii flulgi de nea din acel an.

imagine


Dar ne-am gandit ca asa se întîmplă, probabil la munte in fiecare an in luna octombrie, noi nemaifiind in această lună prin munţi. Am grăbit pasul pentru a ajunge către locul de cazare.

imagine


Acum, cînd rasfoiesc fotografiile, îmi amintesc de hoinărelile noastre din acele zile.

imagine


Prima seară a fost cea mai frumoasa: a nins, noi am primit zapada cu atata bucurie cu cît putea primi un suflet dornic puritatea naturii. Nu am mai simţit nici oboseala drumului sau foamea ce ne dădea ghes în tren. Am fost cazaţi la modul cel mai ospitalier posibil. Şi mai bucuroşi am fost cînd am aflat ca vom fi singurii cazaţi pentru zilele acelea, drumeţii, probabil că s-au lasat impresionaţi de vremea nu tocmai bună de călătorit, în Bucureşti lăsasem ploaia sa-şi meşterească drumurile aşa cum ştie ea netezindu-şi-le. În prima zi am vizitat Castelul Bran, împrejurimile, caci vizitasem cu alte ocazii interioarele şi ne gîndeam că schimbări nu au mai intervenit in scurtul timp dintre călătoriile noastre.

imagine


imagine


imagine


Zăpada deja se mai păstra intactă la orele dimineţii, însă avea să se topească pînă seara. Ziua a trecut foarte uşor, de fapt aşa se întîmplă cînd umbli de nebun printr-un oraş atît de aerisit, căci faţă de Bucureşti este foarte liniştit chiar şi cînd, să zicem, ar fi foarte vizitat. În ziua ce a urmat am aflat noi de la gazdă că există pe lîngă castelul Bran, un castel ce se numeşte Castelul Groazei. Nu degeaba poartă acest nume, chiar îşi merită numele cu vîrf şi îndesat. Ne-am hotărît să-l vizităm.

imagine


imagine


imagine


Încă de la intrare ne întîmpina un iz de horror, mişcările luminilor de pe scări m-au dezechilibrat, erau foarte stridente ca într-un spectacol de cabaret, întunericul urma luminii, iar din întuneric se iveau scheleţi cu ochi aprinşi care fugeau să te prindă. Ştiam că totul nu e decît improvizaţie dar tot avea efect de sperietură în cazul meu. Serile le-am petrecut pe afară in jurul casei gazdei sau în casă, vizionănd cate un filmuleţ. Aşa au trecut zilele de odihnă în liniştea inzăpezită în prima seară sau umedă în zilele ce au urmat. Am rămas, de fapt nici nu contează cu ce am rămas, ci că acele zile au fost trăite din plin.


Taguri: Castelul Bran castelul groazei Bran imprejmuirile Branului


Voteaza acest articol:

<< back citeste toate articolele acestui utilizator
2 comentarii adauga comentariul tau
constantin a scris pe 12 Aprilie 2010, ora 19:33
wow!! Ce poze superbe!! vreau si eu la Bran!
paduchioasa a scris pe 12 Aprilie 2010, ora 19:40
ce imagini superbe!

 
Nickname:
Email:
Comentariu:
Cod de securitate:
maptcha + maptcha =