Cataractele din SamothrakiAutor & foto Florin Chirila la data 18 August 2015

  •  
(200 voturi)

Insula Samothraki, sau Samothrace cum apare prin relatările din mitologia greacă, nu este foarte întinsă, în schimb deține recordul pentru cel mai înalt munte din insulele Egeei. Muntele Saos, alături de peisajele stâncoase și panoramele superbe către albastrul mării, este căutat de amatorii de drumeții și pentru cascadele sale spectaculoase. 
imagine
imagine
imagine
Am scotocit netul ca să găsesc vreo legendă legate de aceste cataracte, dar n-am găsit. Atunci de ce să nu inventez chiar eu una?
Zice-se că Poseidon, zeul mărilor şi stăpânul Tridentului, şi-a ales insula Samothrace, cu-al său falnic munte Saos pentru a urmări în condiţii optime desfăşurarea războiului troian. Cum nevastă-sa, Amphitrite, şi-a programat în acelaşi deceniu cura periodică la Hefaistos-Băi, plus o consultaţie la oracolul din Delphi, Poseidon primi sarcina să le ia cu el şi pe Oceanide, neastâmpăratele nimfe ale mării care, fără ochiul vigilent al unui zeu adult, ar fi putut cauza mari neplăceri vestitului comerţ făcut de greci pe mare.
imagine
Nu prea încântat de perspectiva de a sta cu ochii pe micile zgâtii, în loc să urmărească atent mersul luptelor şi cotele la pariuri, Poseidon primi cu bucurie oferta unui localnic din Samothrace, un dibaci arcaş poreclit Fonias, adică Ucigaşul - spaima caprelor din insulă. Acesta îi propuse să aibă el grijă de frumoasele nimfe cât timp stăpânul mărilor avea să se uite la meci. Cum Fonias era un bărbat noduros, strâmb şi urât, Poseidon n-avea a se teme de avansuri nepotrivite făcute nereidelor sale.
imagine
Doar că Poseidon nu bănuia adevăratele intenții ale lui Fonias. Acesta, unic fiu al lui zeului-munte Saos, plănuia să-l răzbune pe tătâne-său pentru o mai veche umilință la care Saos fusese supus de mama Gaia. Zeița primordială îl renegase pentru o grea pricină și-l blestemase să nu se bucure niciodată de zglobiile oreade, nimfele montane ce se sălăşluiesc între tainice canioane vegheate de pereţi de netrecut. Fonias avea de gând, așadar, să le răpească pe Oceanide spre a le transforma în Oreadele lui Saos, răzbunând astfel pe seama lui Poseidon blestemul Gaiei.
imagine
imagine
Stratagema a fost ticluită cu chibzuială. Fonias, sub aparenţa lui bonomă de vânător de treabă, le ademeni pe fete la malul mării, la gura de vărsare a unui pârâiaş ce părea să iasă dintr-o pădure întunecată. Aici le arăta copilelor cum apa sărată a mării se amestecă cu apa proaspătă de munte, în proporţii care variază după cum bate vântul dinspre Egee sau după cum vin de sus apele umflate de câte o ploaie zdravănă.
imagine
Ațâțate de poveştile pe care Fonias le scornea despre acest pârâiaş şi despre muntele din care curge, fiicele lui Poseidon se treziră urmându-l pe Fonias pe o potecă lină şi umbroasă, în susul râului celui răcoros. Din loc în loc, apa limpede prelinsă pe pietrele rotunde se aduna în câte un heleşteu îmbietor, unde fetele mării se avântau la scaldă, sub privirea perfidă a Ucigaşului.
imagine
Nici nu băgară nimfele de seamă când au început a prinde drag de apa cristalină izvorâtă din creştetul lui Saos şi de iazurile tot mai închise între stânci, pe măsură ce plimbarea nevinovată a lui Fonias le ademenea tot mai sus.
imagine
În vreme ce, în Troia, Hector murea de mâna lui Achile, fostele oceanide uitaseră deja gustul apei mării, primind botezul ca Oreade în cataractele lui Saos.
imagine
Până la faza cu calul troian, nimfele nu-şi mai aminteau nici numele lui Poseidon. Atunci când, după finalul meciului, acesta veni să-şi ia fetele de la baby-sitterul Fonias, oreadele se ascunseră în adâncul muntelui de frica străinului cu trident.
imagine
imagine
Dându-şi tardiv seama de păcăleala trasă de vicleanul Fonias, Poseidon nu putu face altceva decât să-l blesteme pe duşman ca în veci să-i rămână faimă de ucigaş proscris, băgând groaza în oricine ar vrea să se apropie de fostele podoabe ale mării. Apoi plecă Poseidon în grabă, căci deja era nervos  pe Ulise, care-i stricase jocurile la pariuri în Troia, și acum avea chef să se răzbune și el pe careva.
imagine
Oreadele, de-acum fiice adoptive ale tăcutului Saos, rămaseră închise între cataractele muntelui. Păzite de ochiul vigilent al lui Fonias, n-aveau a fi tulburate de musafiri nepoftiţi, de care Ucigaşul se ocupa grijuliu, ajutându-i să alunece pe stâncile stropite de apa muntelui.
imagine
Cu vremea însă oreadele, deşi rămase veşnic tinere şi frumoase, se ascunseră tot mai adânc în grote, pierzându-şi pofta de joacă şi de scăldat. Fonias, cu toate că răzbunase pe tătâne-său, rămase tot neconsolat, odată ce frumoasele nimfe îşi ascunseră faţa de privirea lui. Fonias se stinse încet, transformându-se într-un buştean diform, care nu mai sperie azi pe nimeni.
imagine
Se spune că, la răstimpuri, mistuită de dorul mării, câte o nimfă a muntelui îşi mai lasă trupul să alunece în undele limpezi ale râului numit de-acum Fonias. Cu ceva noroc, călătorul netemător de vechiul blestem al Ucigaşului le mai poate vedea şi astăzi.
imagine
Cam asta e legenda. La vremea când am umblat printre cataractele lui Fonias nu o scornisem încă. Acum, că am citit-o, parcă aș mai merge odată în Samothraki să văd cataractele lui Fonias cu alți ochi...

Pe drumetuleclectic.ro puteţi citi şi despre alte atracţii de vacanţă


Taguri: Insula Samothraki Samothrace Muntele Saos


Voteaza acest articol:

<< back citeste toate articolele acestui utilizator
0 comentarii adauga comentariul tau
Nici un comentariu.

 
Nickname:
Email:
Comentariu:
Cod de securitate:
maptcha + maptcha =