Un weeked de vis la HarmanScris de: ephi la data 21 Martie 2010

  •  
(59 voturi)

Iubesc primavara. Am asteptat-o mult anul asta si uite ca a venit… sau macar asa avem impresia din cauza temperaturilor ridicate, caci verde inca nu am avut bucuria sa vad. Nici nu stiu ce vreau sa imi scald ochii intr-o mare de verdeata sau sa nu imi fie frig. Cred ca daca le-as avea pe amandoua as fi fericita. De fapt vreau sa ies din amorteala de peste iarna. Stiu ca nu sunt singura si mai stiu si ca m-am saturat de aceleasi discutii despre vreme… parca lumea nu mai are despre ce vorbi. Ei bine, la fel ca toti partenerii de trafic din acest weekend mi-am dorit sa evadez din minunatul oras in care traim. Daca intreb in stanga si in dreapta “tu ce faci in weekend”, raspunsul e cam acelasi “plec la munte”. Ok… munti avem o gramada … unde la munte? Oriunde, munte sa fie … si de cele mai multe ori e Valea Prahovei, Bran. De ce oare avem timp sa visam ca evadam din oras, dar nu ne facem timp sa cautam un loc mai putin “comercial”. Eu una va spun sincer ca nu vreau sa imi petrec 5-6 ore pe sosele ca sa stau la o pensiune – oricare ar fi ea – numai pentru ca preturile sunt mici si sa ajung sa ma calc in picioare pe la tarabe cu copertine “brand-uite” de distribuitorii de bauturi racoritoare sau bere, care altereaza aerul curat de munte cu mirosuri de carne fripta. Am vazut la un moment dat intr-o revista – sunt pasionata de revistele de casa si gradina – un reportaj facut la o pensiune care iesea din tipare. Am fost impresionata de cea am citit si mai ales de poze. O casa saseasca cu multe lucrusoare dragute, rafturi cu borcane de muraturi, obiecte vechi necesare intr-o bucatarie, ingramadite dar totusi la indemana, mobila din lemn, nu din pal … asternuturi diferite de cele din supermarket-uri sau din piata. M-am hotarat sa merg. Am sunat sa fac rezervare … m-am gandit ca la cum arata e inghesuiala mare, desi, cautand pe internet detalii si niste review-uri nu am gasit mare lucru. Mi-a raspuns o voce calda de femeie si spre surprinderea mea nu mi-a cerut numele intreg sau vreun avans ca sa se asigure ca nu ne razgandim … mi-a spus ca ne asteapta cu drag. Pensiunea de care va spun este la Harman, la iesirea din Brasov spre Sf Gheorghe. Nu e in inima multelui, ci pe platoul Brasovului, la poalele rezervatiei naturale Lempes. Am ajuns foarte usor la adresa indicata. Din strada nu iti dai seama ca in spatele portii mari e un loc minunat. Nu exista nici indicatoare si nici vreo firma mare luminoasa eventual brand-uita si ea pe modelul de mai sus. Doar un numar pe casa. Am sunat la poarta si ne-a deschis doamna cu care vorbisem la telefon. O femeie calda precum vocea, pe care am indragit-o din prima clipa. Ne-a primit de parca eram copiii ei care au venit dupa multa vreme sa isi viziteze mama. Cu o energie debordanta ne-a condus repejor la camera unde avea sa innoptam. Desi poate aveati impresia ca povestea a inceput ceva mai devreme trebuie sa va spun ca abia acum incepe. Din curtea interioara am intrat pe o usa frumoasa din lemn, am urcat cateva trepte la fel, din lemn si am ajuns intr-o holisor deschis. In stanga era un living de vreo 30 mp cu fotolii, canapea, o masuta cu flori si semineu, ce comunica printr-un bar sa ii spunem - desi nu vreau sa va duca cu gandul la un perete de bloc daramat cu scopul de a uni bucataria cu holul – cu o bucatarioara cu mobila vintage. In dreapata scarilor erau doua camera, ambele cu usile deschise prin care se vedeau paturile frumos facute, cu lenjerie brodata, cu perne mari de iti venea sa te arunci direct de la usa si sa tragi un pui de somn. Am ales una dintre ele, fara vreun criteriu pentru ca ambele erau superbe. Ne-a lasat cheile spunandu-ne ca nu e neaparata nevoie sa incuiem ca suntem ca acasa. Ne-a intrebat daca dorim sa mancam de pranz. Am refuzat politicos pranzul si am optat pentru cina la ora 8 pentru ca vroaiam sa ne plimbam putin prin Brasov. Ne-a lasat sa ne bucuram de intimitate si de frumosul locsor, nu inainte de a ne intreba daca avem vreo preferinta culinara sau ne pregateste ea ceva bun …. Am mers pe mana ei, si bine am facut ...Nu gasesc cuvintele potrivite sa va descriu ce frumos era, asa ca am atasat si niste poze ca sa va faceti o idee. Ne-am intors din oras, am tras un pui de somn de vreo 2 ore in paturile extrem de comode si ne-am pregatit pentru cina… o experienta in sine. Am coborat din camera si am intrat pe o alta usa, tot din curte, intr-un hol. In dreapta era bucataria si apoi locul de luat masa … ne-am dat seama pentru ca am vazut masa aranjata. O masa intreaga numai pentru noi, cu 2 scaune de o parte si de cealalta a mesei plina cu tot felul. Ne-am apropiat … se auzea in surdina muzica, mai exact jazz. Cred ca m-as fi putut satura numai privind in jur, dar am vrut totusi sa incerc din bucatele de pe masa. Cina a fost compusa din aperitiv: zacusca, paste cu parnezan, ciupercute murate delicioase puse chiar de stapana casei dupa o reteta secuiasca, masline, paine proaspata pe vatra. Felul principal pui cu praz si legume asortate … asa cam pentru vreo 6 persoane… desert prajitura. De baut am avut de unde alege … erau pe masa 3 carafe apa, suc natural si vin. A fost o seara relaxanta, delicioasa si calda. Am ajuns din nou in apartament, ne-am bucurat putin de living-ul cu fotolii comode, am citit si ne-am retras la somn. Abia dimineata am constatat ca in camera nu exista televizor … ce bine. Nici nu simteam nevoia. Eram oricum rupti de lumea inconjuratoare. Ni se parea ca suntem acolo de cateva zile. Micul dejun a fost la fel de copios ca cina, cu multe bunatati din care puteai alege – branzica, sunculuita, masline, zacusca, unt, omleta delicioasa, 3 feluri de gem, 2 feluri de fulgi, iaurt, prajitura, cornulete, … apa, suc natural, fresh de citrice, cafea … toate la dispozitia noastra. Sper ca nu am uitat nimic pentru ca erau foarte multe … la fel, ca pentru vreo 6 persoane. Muzica … tot in surdina.

imagine
Dupa micul dejun sanatos, am avut placerea sa stam de vorba cu stapana casei. O doamna minunata. Am aflat istoria locului si multe din lucrurile cu care se ocupa. Nu am sa va dau detalii , ci am sa va las pe voi sa le descoperiti singuri. Dupa cateva ore, ne-am hotarat sa ne rupem de vis si sa dam din nou piept cu realitatea. Am promis ca ne intoarcem si o vom face cu siguranta. Un loc superb, peste asteptari, desi asteptarile erau mari … un vis devenit realitate. Locatia: The Country Hotel, localitatea Harman, judetul Brasov, Str. Mihai Viteazu nr.441

Un weeked de vis la Harman Un weeked de vis la Harman Un weeked de vis la Harman Un weeked de vis la Harman Un weeked de vis la Harman


Taguri: Harman Brasov


Voteaza acest articol:

<< back citeste toate articolele acestui utilizator
1 comentarii adauga comentariul tau
Lacra a scris pe 22 Martie 2010, ora 08:49
Ca la bunici... Mergem si noi!!! Multumim!

 
Nickname:
Email:
Comentariu:
Cod de securitate:
maptcha + maptcha =