Popasul ingerilorautor: Florin Chirila la data 12 Iunie 2012

  •  
(188 voturi)

La Cetate la Dinescu. Aşa suna invitaţia de a participa la un eveniment mai mult sau mai puţin de business, departe de agitaţia Văii Prahovei, împământenită deja ca o tradiţie strămoşească în domeniul socializării din branşa în care cu onoare lucrez. Am ajuns la moşia Poetului, mânat de perspectiva de a cunoaşte un colţ de ţară inedit pentru mine (şi când zic colţ mă refer la propriu: la câţiva kilometri de Calafat) şi de a savura bucatele gătite în casă, totul stropit cu vinuri dinesciene producţie 2011, başca prezentate live de locvacele podgorean de Galicea.

imagine

Scăpând din strânsoarea Porţilor de Fier, Dunărea pare nehotărâtă încotro s-o apuce şi meandrează năucă printre câmpii vălurite scăldate în soare. Înainte de a se dumiri că drumul cel mai oblu către marea cea mare e înspre răsărit, Dunărea se amuză parcă desenând conturul înotătoarelor anterioare ale acestei plătici dolofane care este harta României contemporane.
imagine

Ei bine, undeva aici, pe malul stâng, s-a aşezat pe la sfârşitul veacului XIX un port cerealier, unde oltenii îşi aduceau grânele pe care vapoarele le duceau, pufăind greu, în susul Dunării, spre Europa Centrală. În vremea comunismului vechiul port devine cazarmă de grăniceri, pentru ca după face-liftul din 89 să-şi piardă şi această întrebuinţare cazonă, ajungând o ruină ce ar fi sfârşit sub lamele vreunui buldozer dacă Mircea "Fă-te-Că-Lucrezi" Dinescu nu i-ar fi dat şansa de a se reîncarna încă odată într-un aşezământ culturistic (adică şi cultural şi turistic): Portul cultural Cetate.
imagine

imagine

Sediul fostei administraţii portuare, acum clădire principală a conacului

O linişte odihnitoare cuprinde locul din toate părţile. E noiembrie, e prea frig pentru stat la soare, aşa că plaja e pustie. E criză economică, în plus Dunărea e mai mică decât ar trebui, aşa că nici barjele şi navele fluviale nu inoportunează prea des cu prezenţa.
imagine

După o dimineaţă ceţoasă a ieşit şi soarele, deci sunt coapte condiţiile pentru o lungă plimbare de-a lungul plopişului, pe care o prefer unei ciori aflate pe un gard undeva mai încolo de Vidin, unde organizatorii au planificat o excursie de câteva ore la o cetate dotată cu legendă.
imagine

Vestita plajă de la Cetate, acum off-season
imagine

Toamna la plopiş
imagine

Cotele istorice ale Dunării au lăsat marcaje pe trunchiurile plopilor
imagine

Deşertul înaintează perseverent. Deocamdată doar până la liziera de plopi din spate.
imagine

"Gara Fluvială" - în fapt un spaţiu cultural multifuncţional (incluzând la cultură mâncatul şi băutul)

Componenta culturală a micii mele plimbări este asigurată de expoziţia permanentă de artă contemporană în aer liber care fiinţează pe esplanada din faţa clădirilor ce alcătuiesc domeniul fostului port agricol.
imagine

Nedim Hadziahmetovici (Serbia) - Îngerul negru

Îngerii sunt tematica principală a acestui demers artistic pan-balcanic, stăpânul locului gândind „angelismul” ca pe un fel de contrapondere la „draculismul” care s-ar fi întins ca o pecingine asupra brandului de ţară al României (sincer, n-am băgat de seamă; am impresia că brandul nostru de ţară e infestat de nişte chestii care dau mult mai prost decât această povestioară stupidă, dar în fond benignă).  
imagine

Eugen Petri - Scara îngerilor
imagine

Iosif Ştefan Tasi - Turnul îngerilor
imagine

Maria Breza - Poarta îngerilor
imagine

În faţa uneia din căsuţele de oaspeţi, o lucrare mai puţin angelică: "Bătălie", de Emil Bachiyski (Bulgaria)

Având în vedere că locul e foarte aproape atât de graniţa bulgară cât şi de cea sârbă, artiştii balcanici sunt la ei acasă în acest punct de confluenţă spirituală. Dealtfel am remarcat în biblioteca conacului prezenţa unei interesante antologii multilingve de poezie balcanică, cu creaţii ale celor mai reprezentativi poeţi din Balcani (probabil că mi s-ar fi părut şi mai interesantă dacă n-aş fi frunzărit fix ediţia în limba albaneză, dar nu m-am putut abţine să nu-l caut în original pe Naim Frashëri, prietenul meu din Herăstrău...).
imagine

...şi nelipsita fotografie de asfinţit

După căderea întunericului, festinul cultural continuă pe o solidă nuanţă culinar-oenologică. Maestrul nu este doar un artist al peniţei, ci şi al butoiului.  
De fapt, dacă mă întrebaţi pe mine, aş zice că mai degrabă al butoiului, dar noroc că nu m-a întrebat nimeni (şi nici n-ar avea de ce, în liceu nu ieşeam din 7 la literatură).
imagine

Maestrul Dinescu părând a interpreta aria "Viva il vino spumeggiante" din Cavalleria Rusticana

Crapul la proţap, sarmalele cu carne de gâscă, zacusca şi pâinea de casă sunt mai mult decât feluri de mâncare, sunt repere culturale printre care Păstorelul zilelor noastre slalomează cu dezinvoltură în stilu-i delicios binecunoscut.
imagine

La desert, pe lângă gustoasa plăcintă cu brânză am primit şi un recital de muzică ţărănească contemporană susţinut de nea Marinică şi trupa Mambo Siria (la ce nume are această trupă, care se potriveşte ca nuca-n perete cu ceea ce cântă, nu pot să nu-mi închipui că numele a fost ales după îndelungi deliberări având ca unic criteriu tocmai pomenitul fruct şi peretele aferent).
imagine

Mi-am păstrat destule motive să revin la Cetate. Mă rezum la unul singur: la câtă Dunăre curge nefolosită la vale, nu-i păcat să nu fac o excursie cu caiacul la Vidin ?
imagine


Autor & foto Florin Chirila
www.florinsadventours.blogspot.com



Taguri: Popasul îngerilor arta Dunare fotografie Galicea Mircea Dinescu natura Oltenia poezie Port Cetate sculptura toamna vin


Voteaza acest articol:

<< back citeste toate articolele acestui utilizator
0 comentarii adauga comentariul tau
Nici un comentariu.

 
Nickname:
Email:
Comentariu:
Cod de securitate:
maptcha + maptcha =