LUomoAutor & foto Florin Chirila la data 8 Octombrie 2011

  •  
(163 voturi)

Operă ascensională cu climax ratat în 2 acte şi 8 tablouri. Libretul de compozitor, în limbile română, italiană şi germană.

Personajele:
Don Mihnea, căpitan cu merite deosebite............ sopran de coloratură
Der (eklektische) Wanderer, tătuca'l său ........... bariton de tură
Blegu, câine de pripas ............................................... rol mut

Turişti, etologi, animale sălbatice.
Locul şi timpul acţiunii: Valea Cerbului, într-o duminică însorită de noiembrie

imagine

Uvertura, scrisă în formă de sonaţi, reflectă dorinţa ardentă a eroilor de a atinge ţelul călătoriei - vf. Omul. Beneficiind de un aparat orchestral sumar (un Logan şi doi rucsaci), uvertura începe înainte de răsăritul soarelui în Bucureşti şi evoluează rapid (peste 100 km/h) spre Gura Diham, de unde începe acţiunea propriu-zisă a operei.
imagine

ACTUL I

Tabloul 1 - un imaş în apropierea cabanei Gura Diham. Căpitanul Mihnea şi tătuca'l său coboară din maşină, dezmorţindu-se după drum. Un frig pişcător îi loveşte în faţă (Duet: Brrr, ce cancer !). În timp ce se echipează pentru drum, un câine de pripas le dă târcoale, adulmecând dacă e rost de ceva potol. Eforturile - destul de anemice dealtfel - ale lui Wanderer de a-l alunga nu dau roade, astfel că potaia se va alătura expediţiei, sub numele de Blegu, pe care Mihnea i-l dă în cadrul unei scurte ceremonii de botez (Aria Naşului: Bleggo sara il tuo battesimo !)
imagine

Tabloul 2 - în pădure, pe traseul cu bandă galbenă spre Valea Cerbului. Urcuş susţinut, pe un drum accidentat şi acoperit de frunze veştede. La o răspântie, der Wanderer scoate merinde din desagă (Arie: Gia la mensa e preparata, calchiată după Don Giovanni de Mozart). Blegu îşi bagă şi el nasul, dar cei doi sunt intransigenţi: cotarla nu poate mânca decât dintr-un loc bine delimitat, unde aterizează în devălmăşie bucăţi de chiftele, brânză, şuncă şi pâine. Grupul este curând depăşit de o pereche de turişti ce merg pe acelaşi traseu (Barcarolă: Câţi ani ai, voinice ?). După o nouă repriză de mers, cei trei ajung în Poiana Coştilei (Motivul popasului)
imagine

Tabloul 3 - pe firul Văii Cerbului. Der Wanderer confruntă traseul cu harta stocată electronic în memoria telefonului, spre încântarea căpitanului (Arietta di coloratura: Iubesc tehnologia modernă). Blegu e tot timpul îmbârligat printre picioarele lui der Wanderer, pe care aspectul îl cam enervează (Recitativ şi arie: Cane sciagurato... Di pelle tua calzature faro !). Ca şi când n-ar fi de ajuns, Blegu odorizează atmosfera la fiecare două minute cu câte un vânt, care le mută nasul drumeţilor (Canzone in falsetto: Ah, orribile vento !) Mihnea dă primele semne de nerăbdare (Leitmotivul Căpitanului - Tătucă, cât mai avem ?).
imagine

Tabloul 4 - peisaj stâncos pe Valea Cerbului.
imagine

Din susul văii apare o ceată de capre negre (Aria numărătorii: Cinque... dieci... sedici, tot după Mozart). Sărind din piatră în piatră, caprele se opresc nu departe de grupul drumeţilor (Dansul Caprelor Negre şi Cor: Muntele e mama noastră).
imagine

Der Wanderer îşi blestemă zilele că, în ciuda bunului său obicei, astăzi nu şi-a cărat tele-ul de 300 mm, ca să nu-i fie greu la urcuş (Cavatina con obida: Dove son i miei milimetri ?), aşa că trebuie să se mulţumească cu poze făcute cu obiectivul de uz general. Din sens invers coboară două tinere, din care una poartă un obiectiv de 400 mm. Uitându-se cu jind (la obiectiv), der Wanderer o întreabă pe fată dacă a prins ceva. Fata răspunde că are câteva prim-planuri excepţionale, pe care le va folosi în lucrarea ei de diplomă, adăugând că în decurs de 2 zile a văzut peste 100 de capre negre. Mai pomeneşte că ea şi colega ei sunt interesate nu doar de capre, ci şi de etologie (Duet: Etologia per sempre !). Pentru a nu pica de fraier, der Wanderer dă din cap a înţelegere complice.
imagine

Tabloul 5 - la golul alpin. Der Wanderer e îngrijorat: au mers mai încet decât credeau şi există pericolul să-i prindă întunericul pe drumul de întoarcere (Monolog: Ah, die Dunkelheit !). Din sens invers coboară turişti îngrijoraţi de aparenţa fioroasă a Blegului (Recitativo ad libitum Turiştii &Wanderer: - Muşcă ? - Habar n-am, pe mine nu m-a muşcat).
imagine

Drumeţii au ajuns acum la o aruncătură de obuzier de ţinta călătoriei - Vf. Omul (sau L'Uomo). Însă Căpitanul e foarte obosit, cu nivelul moralului invers proporţional cu altitudinea, iar orele sunt extrem de înaintate. Der Wanderer acceptă în final ideea întoarcerii (Aria di rinunciamento: Ci torneremo indietro). O poză cu vf. Omul şi cei trei pornesc înapoi.
imagine

(Cortina)

ACTUL II

Tabloul 1 - firul Văii Cerbului. Este aproape 4. Soarele aruncă o lumină blândă către Colţii Morarului (Motivul asfinţitului).
imagine

Din urmă, cei trei sunt depăşiţi de alte grupuri de drumeţi care au de prins diverse chestii: un tren, o ultimă geană de lumină... (Corul turiştilor: Verso il vale ci grăbiamo). Der Wanderer îl îndeamnă din nou pe Mihnea să grăbească pasul (Leitmotivul grabei). Căpitanul, deşi cu moralul mult îmbunătăţit, este agasat de o durere în zona genunchiului (Lamento: Ah, genocchio !). Der Wanderer îşi dă jos rucsacul pentru a căuta o pastilă de leac. După ce rezolvă problema, dă să-şi pună la loc rucsacul dar constată că hamul stâng e rupt,  rucsacul e inutilizabil. Ruptura hamului e încă umedă de salivă - Blegu,  care nu s-a săturat cu ce a primit din desagă, a ros cureaua rucsacului ! Der Wanderer are o ieşire nervoasă (Stretta - I morti dei tua madre di cane maledetto !). Încropind în grabă o improvizaţie, îşi pune rucsacul în spinare, dar acesta stă strâmb, chinuindu-i spatele şi umerii.
imagine

Tabloul 2 - în pădure. S-a înserat. Eroii nu au ajuns nici la Poiana Coştilei, dar au fost deja nevoiţi să-şi pună frontalele (Duet: Kandellicht, wir lieben dich !). Der Wanderer e îngrijorat din două motive: la plecare a observat o tăbliţă care atenţionează asupra prezenţei urşilor, iar marcajul bandă galbenă părea adesea greu de urmărit, chiar şi pe lumină (Monolog mental: De ne-am vedea ieşiţi din codru !). Se consolează cu ideea că Blegu îi va alerta de prezenţa eventualelor jivine în apropiere. Mai mult, ochii fosforescenţi ai cotarlei, strălucind pe potecă la 10 metri în faţa excursioniştilor, dau impresia (falsă) că potaia ştie perfect drumul înapoi. Astfel îmbărbătaţi, Mihnea şi tătuca continuă drumul, găsind succesiv şi aparent fără mare dificultate marcajele. Dintr-odată, undeva în dreapta, în întunericul de nepătruns al codrului, se zăresc două puncte strălucitoare. Nu poate fi Blegu, care e chiar lângă ei. Un fior rece le trece pe şirele spinărilor (Duetto lugubre: Din bezna pădurii / Două ochi luceşte / Ce să este oare, / Că pe-aci nu-i peşte ?!). Afurisind încă o dată inutila prezenţă a javrei, grupul măreşte strocul, mărşăluind de-a lungul unui drum săpat de roţile unui utilaj forestier (Romanza: De-astă dată drumul nu mai putea-vom rătăci). Din urmă, cei doi ochi de diamant îi petrec cu privirea rece. La liziera pădurii, încă o pereche de ochi îi fixează. Vizibilitatea e ceva mai bună, iar înălţimea ochilor faţă de sol şi felul în care se mişcă proprietarul ochilor trimit cu gândul la o vulpe (Recitativ Wanderer: Das ist kein Bär).
imagine

Tabloul 3 - la Gura Diham şi pe drum spre casă. Aventura s-a sfârşit cu bine, drumeţii au ajuns la maşină obosiţi, dar fericiţi. E timpul unui rămas bun emoţionant de la tovarăşul lor, Blegu (Duet: Marş, potaie !). Opera se încheie cu o coda orchestrală (Scena finale: Viaggio a Bucaresto, con rittardando assai da Sinaia a Comarnicco)


(Cortina)
imagine

Autor & foto Florin Chirila
www.florinsadventours.blogspot.com



Taguri: Valea Cerbului varful Omul arie aventuri Bucegi Carpati Diham drumetii munte natura toamna Florin Chirila


Voteaza acest articol:

<< back citeste toate articolele acestui utilizator
0 comentarii adauga comentariul tau
Nici un comentariu.

 
Nickname:
Email:
Comentariu:
Cod de securitate:
maptcha + maptcha =