Logo

La geamuri se aude fosnetul unei noi zile din toamna noastra.

Eram aceeasi doi si hotaram sa parasim pentru o zi Busteniul si Crestele Bucegilor pentru ceva nou, ceva mai salbatic decat locurile stiute atat de bine de pe Valea Prahovei. Si astfel, am ales Masivul Piatra Mare, un traseu accesibil tuturor categoriilor de turisti, la poalele muntelui pana la Canionul si Cascada Tamina.

Astfel am luat in jurul orei 10.30 microbuzul spre Brasov si am coborat in Timisul de Sus.

Gazdele noastre au fost niste catelusi aflati in parcarea Popasului Turistic din Timisul de Sus, care ne primeau cu ochii lor plini de bunatate.

De aici, pasii nostrii, calauziti de soare, urmeaza DN-ul pana cand iesim din localitate.

Dupa circa 10 minute de mers, pe partea dreapta, mergand spre Brasov  se afla o parcare, reprezentand reperul pentru intrarea pe traseul spre Cascada Tamina.  

Drumul nostru continua pe un pod, trecand peste apele reci si repezi ale Timisului. Aici apar si primele indicatoare orientative privind lungimea traseului si timpul estimat, precum si marcajul pe care trebuie sa-l urmam.

Trecand de pod,  mergand pe forestierul larg, ajungem la o intersectie de unde vom avea doua variante. Inainte – drumul forestier in urcus domol (cca 1h pana la Cascada Tamina), serpuind pe marginea padurii de foioase, iar cea de-a doua varianta – Poteca forestiera, urcand pieptis (cca 40-45 minute) pana la Cascada Tamina. In ultima portiune a traseului poteca va intersecta forestierul initial.  

Noi am optat pentru a doua varianta datorita frumusetii urcusului, chiar daca este mai anevoios, in unele portiuni oferindu-ne perspective incantatoare spre maretia crestelor Bucegilor. Si la urma urmei, doream sa simtim racoarea padurii, desisul ei, freamatul frunzelor fosnind povestea noastra a toamna oara …

Dupa un urcus de aproximativ 20-30 minute, in fata noastra ni se deschid zarile. Aici, alti calatori, la fel ca noi, incearca sa fure prin ochii mintii clipele unor peisaje de vis.

De departe, Bucegiul parca ne priveste, asteptandu-ne sa revenim iarasi pe potecile lui mult umblate. E timpul sa furam si noi cate o clipa si s-o pastram in cufarul cu amintiri dragi.

Ce loc putea fi mai ideal, pentru un sarut sincer, mangaiat de adierea vantului care se juca prin parul nostru. Respiram iubire, respiram libertate…

In lumea lui de-azur, asemenea unui etern felinar aprins, soarele zambea spre noi, luminandu-ne ochii umezi de emotie, de emotia descoperirii unor locuri de vis, pe cararile Pietrei Mari….

Iar pe pamant, micile minuni spuneau prin simplitatea lor povesti, povesti cuprinzand file in culori alese parca de pictori… la urma urmei, natura este cel mai talentat pictor.

Dupa un popas de aproximativ 20 minute, timp in care ne-am bucurat si de merindele din rucsac, ne continuam drumul, urcand pe poteca pe care toamna si-a asternut cu migala covorul.

Este momentul cand padurea devine din ce in ce mai rara, lasand loc soarelui sa patrunda printre ramuri, loc in care poteca noastra intersecteaza drumul forestier care a serpuit lin pana in acest punct.

Aici toamna si-a ales culorile cele mai de pret si ni le prezinta prin fiecare pas pe care-l faceam. Toamna ne vorbeste de galben, de rosu aprins, de portocaliu…. Nuante pe un fundal de azuriu perfect.

Ajungem la punctul in care forestierul se bifurca. Din acest punct, daca alegem sa continuam drumul inainte, vom urca spre Varful Piatra Mare (cca 2h). Insa noi, coboram prin dreapta, spre un panou informativ, practic, locul in care vom cobori pentru a intra in Canionul Tamina.

Coborarea noastra, destul de abrupta, se face avand in stanga un urias perete de stanca.

Insa, poteca nu este atat de abrupta incat sa ne opreasca din voiosie…

Din acest punct in fata noastra se deschide un intreg regat de piatra. Fundalul musical il reprezinta un susur isteric de ape, lovind stancile cu nepasare. Fiecare murmur, fiecare susur spune povestea acestei lumi de piatra.

In canion, intram cu multa atentie. In acest loc este recomandat sa avem incaltaminte cu o aderenta buna. Stancile sunt alunecoase, in permanenta ude, pericolul de accidente find unul ridicat. Orice frumusete, purtandu-si salbaticia de odinioara isi poarta un pret…

Piesajul este plin de culoare, culorile vorbesc prin vuietul de ape repezi ce sapa in stanci de mii de ani…

In acest culoar de piatra, soarele cu greu isi mai face aparitia. Este un loc in care racoarea isi are farmecul sau, farmec pe care-l simtim prin fiecare fior ce ne cuprinde.

Ai grija trepetele de metal sunt umede si reci, dar cu atentie tu peste ele treci. In jurul nostru peretii de piatra se strang, nu-i loc de povesti, nu-i loc de cuvant. In stanga - perete de stanca solitara, in dreapta - cascada furioasa, parca din ceruri coboara. Stropii racorosi chipurile ni le stropesc… ma opresc pe-o treapta de metal, iti spun ca te iubesc…si apoi, mai departe, drumul printre stanci mi-l croiesc… E tot ce mi-am propus, si tot ce reusesc!

La iesirea din aceasta lume ingusta, de stanca… culorile toamnei ne intampina cu acelasi “ bine ati venit” plin de culoare.

Intoarcem privirea pentru a ne lua “ramas bun” de la Canionul Tamina…

Ca varianta de coborare am ales forestierul principal, serpuind lin printre culori…

Iar noi, doi calatori, ca doua umbre pe poteci, ne-am dus povestea mai departe, pe cararile toamnei, la Poalele Masivului Piatra Mare.

Autor : Catana Cristian-Alexandru