Muntii Bucegi - Plimbare de toamna in 2Cristian-Alexandru Catana la data 23 Februarie 2011

  •  
(60 voturi)

Să vă zic povestea în culori, când noi doi rătăcitori, plecam departe de-ale primăverii flori, spre-o lume-n care frunzele-ţi şoptesc:" E toamnă, hai şi tu, cu noi, să zbori !”
 
Eram racit şi gâtul mă durea; dar nu conta atât de mult, de cicăleli n-am vrut s-ascult, vroiam să fim la munte, doar noi doi; se anunţau vremuri senine, vroiam să le împart cu tine; departe-i orice gând de ploi... deci, nu e cale de întors, şi nici nu-i loc de: "hai 'napoi".
 
Buşteniul era ca o carte poştală, unică, fermecătoare, deloc banală... Buşteni, staţiune-n care toamna a sărutat pădurea, şi a pudrat-o în culoare... iar noi, priveam şi exclamam: "Ahh ce incantare".

imagine

Păşeam noi 2 sub cerul cel senin, ne îndreptam spre un Cămin Alpin, dincolo de care, voioşi în urcare, doi îndrăgostiţi în toamnă şi sub soare, porneam având ca destinaţie, o cabană într-o Poiană cu Izvoare .

Ce clipe efemere sunt frunzele în zbor, în foşnete formează al toamnei drag covor…
imagine

covor pe care cu-atenţie călcăm, e prea perfect, nu vrem să-l deranjăm
imagine

Iar dincolo de orice frunză care într-un portocaliu moare, ia viaţă, câte-o albă floare
imagine

Când paşii călătorilor în luminişul verde s-au oprit, troiţa spune povestea acelora, ce muntele-au iubit, aici pentru ei a fost şi-un răsărit, dar tot aici, soarele pentru mulţi a asfinţit...
imagine

Dincolo de troiţă intersectăm drumul ce ne poartă spre zări că de poveste, ghidaţi vom fi de un triunghi roşu, ghidaţi vom fi de-ale Caraimanului creste .
imagine

Vreau să privim spre creste, şi vreau să te sărut; ascultă şi tu vântul ce şi eu îl ascult, sărută-mă, căci ştii că te iubesc, în jur pădurile la noi privesc, priveşte-le iubito, păduri timide povestea noastră o foşnesc, se scutură de drag, apoi se înroşesc.
imagine

Şi calea o urmăm, de foşnet ascultăm, e toamnă suntem noi, e locul ideal de doi, aici noi liberi ne simţim, departe de-oraşe, mereu am vrea să fim, înconjuraţi de ramuri de păduri, să fim mereu, aici singuri.
imagine
 
Natura ne răsfaţă, e vorba despre viaţă, de mici minuni ascunse, frunze pline de nuanţe, fardate în culori, dansând la braţ cu iarna, cu ţurţuri incolori.
imagine

imagine
 
Iar sus, priveşte creasta, copacii parcă ard, albastru-I infinit, minuni din ceruri cad, e totul prea senin, e totul atât de cald, munte, mi-e atât de dor, e senetimentul meu, mă simt nemuritor, sunt vultur , privesc cerul , spre creste vreau să zbor!
imagine

imagine
 
Îmi spui să las visarea, să ne continuăm calea, minutele se scurg, mai e până la amurg, m-aştepţi, zâmbind spre mine, eu te privesc, zâmbind şi eu spre tine.
imagine
   
Fiecare muşchi, fiecare stâncă, fiecare detaliu ne spune poveşti. Eu sunt aici cu tine, iar tu cu mine eşti.
imagine

Când s-au scrus 90 de minute, oare? Când ne uitam la frunze? Când ne uitam la flori? Când ne uitam la soare? Priveşte... Poiana Costilei, cum ne primeşte, un ocean întins de păduri şi culoare ascuzand poveşti nemuritoare.
imagine
 
Abrupturile spre noi 2 privesc, parcă aud crestele cum şuşotesc, despre doi tineri, care se iubesc, doi tineri, eu şi tu şi toamna noastră, doi călători, la poale de munţi, sub zarea-albastră.
imagine

Aici pădurea parcă-i întregită într-un minunat cor, purtând pe frunze, balada cântată de vânt şi de dor, culori care învie, culori care mor.
imagine

Drumul îl continuăm, când calea stâncilor apucăm, le depăşim pe rând apoi, spre Pichetul Roşu noi înaintăm.
imagine

imagine

Aici, e o intersecţie de poteci, detalii călătoare, doar 10 minute ne mai despart, până la Poiana cu Izvoare, unde vom ajunge să furăm clipele unui apus de soare.
imagine

imagine

Să ne-oprim paşii preţ de câteva clipe, şi purtaţi pe-a vântului aripe, să rătăcim cu gândul spre zări în amurg… ce lent, acum , secundele se scurg.
imagine

Umbra parcă e un uriaş care prin întuneric vrea să spună, pădurii, un nocturn: ” noapte bună ”
imagine

Acum să privim cabana primitoare, căsuţa din poveşti - Poiana cu Izvoare -  
imagine

E timpul să ne ospătam, cu poftă o ciorbica să mâncăm, iar eu să-mi amintesc că sunt răcit şi răguşit, dar am cu mine, leacul potrivit :
imagine

Dar după ce păpăm, drumul îl continuăm, mă opresc şi mă gândesc; Ce nevoie am de miere de albine, când eu te am pe tine? (şi-mi zumzăi atât de bine)
imagine

Acum e timpul iară... oare a câtă oară, toamna pentru noi să foşnească culori... iar noi cărarea s-o urmăm, de foşnet s-ascultăm, covorul ruginiu îl admirăm şi peste el uşor călcăm.
imagine

imagine

Azi culorile ne-au spus poveşti, poveşti pe care niciodată nu le vom uita, cât timp eu voi fi al tău, iar tu vei fi a mea, căci fără tine, ce-aş fi oare? Aş fi o toamnă gri, o toamnă fără de culoare .
imagine

imagine

imagine

Acum în încheiere, ştiu că e momentul când trebuie să închei, eu te-aş ruga, de mine să nu te iei, pentru c-am pus şi poza când îmi dădeai cu linguriţa tăiţei (dar ce să-ţi fac sunt preferaţii mei ). Şi dacă ai fi o supă mereu, eu mi-aş dori să fiu doar taitelul tău!
imagine


Autor: Cristian-Alexandru Catana
Fotografii: Cristian-Alexandru Catana , Claudia Ionesi


Taguri: Muntii Bucegi Pichetul Roşu Cabana Poiana cu Izvoare Caraiman toamna Camin Alpin Poiana Costilei Cristian-Alexandru Catana


Voteaza acest articol:

<< back citeste toate articolele acestui utilizator
0 comentarii adauga comentariul tau
Nici un comentariu.

 
Nickname:
Email:
Comentariu:
Cod de securitate:
maptcha + maptcha =